Pensarea la pubertate si adolescenta

Scriu atat pentru mame cat si pentru fiice.
Pensarea este pentru tinerele fete primul pas spre feminitate asa cum, pentru baieti, barbieritul este primul pas spre masculinitate. Este un episod foarte important. Haideti sa vedem cum il manageriem.

Oricarei fiinte inteligente daca i se va explica logic importanta unui lucru aceasta va coopera. Este foarte usor sa interzicem ceva, dar cat de aplicabila este pe termen lung aceasta metoda?

“Nu ai voie sa te pensezi, nu e varsta!”

“Iti interzic sa te pensezi, vei ramane fara sprancene ca mine!”

“Elis, spune i tu sa mai astepte!”

Aud zilnic asa ceva.

La prima remarca: care varsta, ce se intampla la varsta aceea? Totul este relativ, fiica ta sigur va avea un raspuns sau o intrebare ce te va bloca, sunt foarte inteligenti, e normal sa te bareze, dar tu, ca mama, fii pregatita.

Raspunsul meu este: chipul tinerelor fete este intr o continua transformare si completare pana la varsta de 18-20 de ani. In jurul varstei de 20 de ani trasaturile fetei se maturizeaza: pometii sunt mai evidenti, chipul isi va fi pierdut din trasaturile infantile plangacioaso-bosumflate, tanara fata prinde drag de chipul ei si isi studiaza trasaturile mult mai mult decat in copilarie, astfel trasaturile ei prind expresivitate ea lucrandu si, prin diferite mimici muschii sprancenelor. Concret spus, dupa 20 de ani, (+- cativa) chipul este altul.

Deci, daca noi vom pensa sprancenele intre varstele de 12 si 16 -18 ani, tinand cont de niste trasaturi pe care le vom avea doar cativa ani, ne vom trezi in ipostaza de a defila, dupa varsta de 20 de ani (cand vom avea, asa cum am spus, alte trasaturi cu alte nevoi), pentru tot restul vietii cu niste sprancene pe o forma incompleta. In adolescenta avem o perioada cand foliculii sprancenelor sunt foarte fragili (adica pot inceta sa se mai refaca vreodata).

Fetelor, varsta intre 12 si 20 de ani este foarte frumoasa si importanta, dar nu este cea mai importanta, dupa varsta de 20 de ani va asteapta cel putin 40 de ani in care veti defila cu sprancenele nepotrivite.
“Iti interzic sa te pensezi, vei ramane fara sprancene ca mine!” Acesta este unul dintre cele mai nepotrivite argumente pe care le-am auzit! Atunci cand vreti sa va intelegeti copii, puneti-va in locul lor. Si tie, mami, atunci cand erai copil, ti s-a dar aceeasi explicatie, dar de ce la tine nu a functionat?

In educatie primeaza puterea exemplului, nu conteaza ce spui, ci cum spui, cand spui si ce faci. Gandeste-te ce ai fi vrut tu sa ti se explice si cum, si incearca sa aplici asta cu copilul tau.
“Elis, spune i tu sa mai astepte!”. Sa mai astepte, da, dar ce sa astepte? Ele vad in jurul lor nenumarate fetite care se penseaza.

Raspunsul meu: fetitele celelate nu au aflat in ce pericol este plantatia. Sa te pensezi prea devreme este o dovada de nesiguranta, o slabiciune. Fii puternica si increzatoare in tine, ochii sunt cei care “agata” ei sunt singurii care au legatura cu interiorul, ei sunt cei care au dat inteles frazei “frumusetea vine din interior”. Frumusetea se vede prin ochi, iar ochii sunt activati cu creierul. Foloseste-ti ochii, lasa sprancenele pentru o perioada. Evident sunt si exceptii. Atunci cand sprancenele fetitelor sunt masculine si umbresc chipul tanar, recomand un pensat care sa pastreze linia infantila a chipului.
Atunci cand pensez fete foarte tinere le spun tot ce cititi mai sus, inclusiv ca totul este informational, ele trebuie sa stie doar la ce sa se astepte. Decizia este a lor, oricine are dreptul sa greseasca si sa invete din greselile lor asumandu si rezultatul.
Daca totusi ele doresc sa se penseze, le sfatuiesc sa mearga la un specialist. Frecventa cu care ar trebui sa se penseze, la o varsta asa mica, este de 2-3 ori pe an, doar la evenimente foarte importante, dand astfel sansa foliculilor sa se refaca.

Faceti din pensat un motiv de a iesi cu fiicele voastre “ca fetele”. Mergeti apoi la un film sau o cafenea impreuna si discutati cu intelepciune despre baieti.
Succes!